Cele patru posturi mari, zilele de post din fiecare săptămână, săptămânile în care nu se postește deloc și ce înseamnă fiecare treaptă de dezlegare.
Postul din rânduiala ortodoxă nu înseamnă doar câteva zile înainte de marile sărbători. Este o structură care străbate tot anul, iar cine o vede întreagă prima dată rămâne surprins de cât cuprinde: aproape jumătate din zilele anului sunt, într-o formă sau alta, zile de post.
| Postul | Când | Cât ține |
|---|---|---|
| Postul Mare (al Paștelui) | înainte de Înviere | șapte săptămâni — cel mai lung și mai aspru |
| Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel | de la o săptămână după Rusalii până pe 28 iunie | variabil: de la câteva zile la peste o lună |
| Postul Adormirii Maicii Domnului | 1–14 august | două săptămâni |
| Postul Nașterii Domnului (al Crăciunului) | 15 noiembrie – 24 decembrie | șase săptămâni |
Doar două dintre ele au dată fixă. Postul Mare și cel al Apostolilor se mișcă în fiecare an, pentru că depind de data Paștelui.
E singurul post care are un capăt fix și unul mișcător. Se încheie mereu pe 28 iunie, în ajunul praznicului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, dar începe la o săptămână după Rusalii — iar Rusaliile depind de Paște. Când Învierea cade devreme, postul se lungește spre șase săptămâni; când cade târziu, se poate scurta la câteva zile.
În afara posturilor de mai sus, miercurea și vinerea sunt zile de post peste tot anul. Miercurea este ziua vinderii, vinerea este ziua răstignirii. Împreună, ele adaugă peste o sută de zile la socoteala anuală.
Există și perioade în care această rânduială săptămânală nu se ține deloc. Se numesc săptămâni cu harți, iar în ele se mănâncă de dulce inclusiv miercurea și vinerea:
Acestea se țin chiar dacă pică în zile care altfel ar fi de dulce.
Aici e cea mai frecventă nedumerire. Într-o zi de post, dezlegarea înseamnă că rânduiala se face mai ușoară pentru ziua aceea — nu că postul se întrerupe.
Fiecare zi din post are treapta ei, iar treptele nu urmează un tipar simplu: depind de praznicul care cade în ziua aceea și de perioada în care se află.
În Postul Mare, peștele este îngăduit doar de două ori: la Buna Vestire (25 martie) și în Duminica Floriilor. În Sâmbăta lui Lazăr se dezleagă la icre, dar nu la pește.
În Postul Nașterii Domnului rânduiala e mai blândă: până pe 20 decembrie se dezleagă la pește în mai multe zile ale săptămânii. În Postul Adormirii există o singură astfel de zi, la Schimbarea la Față (6 august).
Fiindcă aceste zile se mută odată cu Paștele și nu se pot ține minte de la un an la altul, cel mai simplu e o listă a lor pe anul curent — toate zilele cu dezlegare la pește sunt adunate într-un singur loc, cu data fiecăreia.
Rânduiala ortodoxă a postului nu privește cantitatea, ci felul mâncării. Se lasă deoparte produsele de origine animală: carnea și preparatele din ea, ouăle, laptele și tot ce derivă din el — brânză, unt, smântână. Peștele intră într-o categorie aparte, îngăduită doar în zilele cu dezlegare.
Rămân legumele, fructele, cerealele, leguminoasele, ciupercile, fructele oleaginoase. În zilele de hrană uscată se scoate și untdelemnul, iar mâncarea se pregătește fără grăsime adăugată. Fructele de mare — scoici, calamari, creveți — sunt socotite îngăduite în multe rânduieli, pentru că nu au sânge.
Prima săptămână și ultima sunt cele mai aspre din tot anul. În Săptămâna Curată, primele zile se țin cu hrană uscată, iar unii credincioși păstrează post negru în ziua întâi. La celălalt capăt, în Vinerea Mare, rânduiala cere de asemenea post negru — ziua răstignirii fiind singura din an cu această asprime generală.
Rânduiala descrisă mai sus este cea a Tipicului, adică forma completă, monahală. Pentru mireni, duhovnicul poate așeza altfel măsura, în funcție de vârstă, de starea sănătății, de munca pe care o face omul sau de sarcină și alăptare. Postul nu este o normă uniformă aplicată tuturor la fel.